Final apoteotic

Nu credeam ca ajung sa caut vindecarea de ceva ce nu sufeream. M-am vindecat de atatea ori dar otrava este latenta si de fiecare daca cand apari recidiveaza in acelasi cerc vicios. Este patologia sufletului pereche. Mi-ai invadat gandurile si sufletul cu otrava ta dulce care nici nu ma omoara, nici nu ma imunizez la ea. Nu stiu de ce esti atat de important printre toate etapele vietii mele. Am trecut prin atatea si cu tine si fara, dar in final admit ca fericirea mea este otrava ta. Cand acceptasem banalul ca parte principala a existentei mele, te-ai intors si m-ai rascolit. Mi-ai dat cel mai ciudat si frumos sfarsit de an. Ce daca gandul meu a ramas la tine? Esti nepretuit pentru ca numai TU ma intregesti. Dar tu nu mai poti fi niciodata cu mine si nici eu cu tine. Nu exista pret pentru asa ceva. As spune ca as da orice...dar nu avem cum. De asta ne intoarcem unul la altul cu durere si frustrare. De asta ma urasti uneori cand te simti fericit langa mine. M-ai rascolit cu gesturile tale, vorbele tale, atingerile tale, casa ta in care inca plutea aerul meu chiar si dupa atatea luni. Si totusi o ora sau o noapte langa tine sunt elixirul meu de fericire.