Meditatie despre karma la kafea, singura.

Imi citesc viitorul printre granulele de cafea care se plimba sincron in paharul meu de Starbucks. Astazi, oamenii m-au dezamagit din nou...dar sistemul, oh sistemul! Si-acum caut raspunsuri in pasii grabiti ai oamenilor din jurul meu. Le concep scenete si scenarii, despre cum merg grabiti prin vietile lor. O tinerica fasion, un portar, poate o curva de varsta mijlocie, la drum de intalnire cu sponsorul ei. Mai iau o gura din cafeaua cu gheata si tocmai ce am facut nod la trei tigari. Ce bine e sa o raresti cu fumatul.
'Pe dracu!'- zic eu in gand. Zilele astea am dormit ca un prunc; cu cat ma odihnesc mai mult, setea de aventura creste precum glicemia excitata de bomboane Maltesers. Ma intreb daca astia observa ca m-am descaltat si pe bune daca ma intereseaza cum arat din afara, cu Ray-Banu' pe nas si bicicleta, cavaler la masa mea. As putea la fel de bine sa incep sa interpretez ceva in engleza si in gura mare, ca sa ma distrez de ce-ar zice ei. Daca s-ar aseza un strain la masa mea, zau ca i-as cumpara o cafea si i-as pierde mult prea placut, inca jumatate de ora din viata. De cand o citesc pe Soni a' colegului de liceu, Ruse, am inceput sa pun mult accent pe timp. Tipa probabil a murit deja de cancer, dar paginile cartii ii i-mortalizeaza imaginea pe veci in inimile cititorilor ca mine. Multumita lui A. am reinceput sa citesc destul de mult. Asimilez literatura noua, fresh ca Bruckner si buna ca Miller. Azi noapte tarziu ma pierdeam intr-o discutie karmica, cu un tip pe care l-am cunoscut karmic, pentru a trai niste chestii karmice impreuna, dar mi s-a aplecat de la atata karma ca am zis ca-i dau o pauza. Evident ca daca soarta zice ca vom face curse la hipodrom impreuna, asa se va si intampla, dar eu o mai aman nitel...pentru ca imi place sa-mi bat joc de destin.
Cum?! Nu am eu dreptul de a alege in viata mea? Nu eu sunt cea care imi fac destinul in functie de kilele de 'positive thinking' pe care le mananc ca pe uleiul de peste?
It's ok you, Soarta, am inteles ca viata e facuta din alegeri deci cu cat te aleg mai prost, cu atat o sa sfarsesc mai fucked up.
A aparut si strainul de care va spuneam ca ar sta la o cafea. Singura problema e ca are pantalonii putin cacati si parul sculat in cap.

Antagonic

Nu mai vreau sa provoc lucrurile. Apar si dispar din varii motive care nu-mi furnizeaza nici macar mie explicatie. Ma culc vesela pentru ca in urmatoarea zi sa ma trezesc aproape in lacrimi. Vreau sa raman treaza atunci cand mi-e somn si sa dorm desi sunt odihnita.
Am cerut lucruri lumesti si am facut-o pentru toti, uitand de mine.

De ce ma abandonez, ca doar nu din prea multa siguranta. Azi vreau tot si maine pot sa nu mai vreau nimic. Sa uit ca m-ai cunoscut, sa ma urasti de moarte. Cat am urat si cat de mult am fost judecata?

Si mai ales pe nedrept. Nu-s o sfanta dar pana-n iad e drumul lung.

Cu poseta si bocanci

Azi  am avut o stare dubios de buna. Adica m-am hlizit la toti si la toate, ca doar ce neaua mea, cand vad alb in fatza ochilor ma binedispun. Bineinteles, eu daca nu scriu cand ma loveste blog-ideea, s-a dus naibii tot. Dar cum puteam sa scriu in drum spre metrou, cand nametu' imi udase sosetele?
Well, well, pe la 1 m-am pus si eu in functiune. Adica acum mai bine de 12 ore, pentru ca mai nou mi-am descoperit personalitatea de varcolac. Adica o ard creativ noptile iar dimineata discutam abia dupa a doua cafea. Simt ca imbatranesc si totusi nu vreau sa ma resimt. Imi place de pleznesc viata mea actuala si cred ca "prezentul" asta va fi destul de lung. As zice al dracu de lung, dar nu e in sens peiorativ. 
De dupa o zi onomastica, cu vinul si sampania la activ sanguin, ma trezesc in fata unei discutii serioase. Cum altul e sufletul meu pereche, si eu sunt "sufleta-pereca" a altcuiva. Si ca intre suflete, ne-am pus pe vorbit. Si am simtit ca imi scoate sufletul din mine daca mai imi repeta cat de nemernica sunt. Cu epitete and shit. Dar omul avea dreptate, sunt atat de instabila aka nesimtita, incat degeaba imi plang eu de mila pe aici despre cate-un domn, doi. Caci da, in insensibilitatea mea, in geamana din sufletul meu, ma trezesc ca plang azi dupa unu', maine dupa altu' si apoi, cum sunt mare fan "oina-sufleteasca", eu le-o trag altora fara pic de decenta, sange cald etc.

Mi-am mai aprins o tigara. Au mai ramas fix 4 min 37 sec pana se infiinteaza mama la bucatarie sa-mi scoata ochii si plamanii deja afumati. Dar cum sa creez fara puterea nicotinei din noapte? 

Revenim, in acuzele acestea ce-mi fura aduse in miez de noapte si la drum de seara, pe langa faptul ca domnul avea dreptate, nu am gasit nici urma de regret. Adica sunt cum sunt si asa sunt bine. Nu inseamna ca mi-am lasat intr-o rapa abandonate, aspiratiile mele siropoase, cu familie si copil la tzatza. Dar nu le gasesc rostul si locul si latura lor frumoasa in actuala mea existenta. Deci daca ma impac cu mine asa cum sunt eu acum, s-ar putea sa ma plac indeajuns de tare incat sa mi le ofer (nu eu tampito, viata!) mai repede decat ma voi astepta. 

Pana atunci ma savurez, serios ca sunt foarte simpatica! 
Mi-am pus in functiune ultima mea poseta de la hashendem (fonetic scriind) care nu se potrivea mai deloc cu restul tinutei. Pai cum sa-ti asortezi poseta la caciula cat un caine pe cap, cel mai huge fular din dotare, pantaloni pufosi si eventual...parazapezi si piolet. As recomanda in manualul de moda purtarea parazapezilor decat amaratii aia de shtrampi, de si-i pun fetele pe gambe, fara niciun scop. Nici macar unul..ce...gambe mai groase?? C'mon...

Acum credeti ca am tinut de piolet azi?! Glumim si noi... :)
Gata, ultima tigara, pe cuvant, sa se trezeasca mama din somn si sa ma prinda pe mine si pe bucatarie cum mirosim ca la bar! 

Zapada asta are ceva ciudat, e cu pesticid sau iarba ceva, ca prea m-a luat cheful sa ma reinventez. Gugalesc operatii cu laser la ochi, vreau sa arunc lentilele de contact si ochelarii. Nu v-am spus, am citit in copilaria mea atat de mult incat am chiorat. Pe la 14 ani mi-am dat seama ca ceva nu e ok, cu literele de pe o eticheta la apa. Ma gandesc daca era plata sau minerala si daca are vreo legatura cu dioptria descoperita mai tarziu. Neah, sigur nu. Cert este ca acum sunt o mica cartitza. O sa mai cartitesc o vreme si dupa ce laserul imi va penetra corneea, dar de data aia va fi cu finalizare, which is good. 
Ce-am mai gugalit? Pai notebookuri, am chef de un gagdet de numa-numa! Asta ca sa ma cunoasteti mai bine, din pasiunile mele pe ultimii 2 ani se numara astrologia si de curand componentele PC. Arie curriculara apropiata. Se pare ca tranzitele lui Jupiter nu m-au satisfacut prea tare de acum as sta cu manuale de motherboard si retelistica ore intregi la savurat. 
Ce...? Vi se pare ca am pasiuni ciudate? De aici si din multe alte parti din mine...poseta se va potrivi mereu cu bocancii.

Foarte iarna

Daca ar fi sa urasc ceva, e vremea asta nasoala! M-am nascut vara pentru ca ador caldura si transpiratia, in timp ce acum nu stiu ce boarfe sa mai trag pe mine ca sa supravietuiesc frigului. Comanda la taxi degeaba, nu vine nimeni. Ma asteptam sa imi zica dispecera: Da' de unde doamna taxiuri pe vremea asta?
Acum sed pe bancheta din spate a unui miracol aparut pe trotuar langa mine. Sunt flausata toata, mi-am scos paltonul lung, roz si pufos (!!!!) din dulap, cel ce este destinat 'in case of emergency'. Iata-ma in situatie! Stau si stau si stau...la un semafor. Ne ninge pe toti. Ninge a asteptare si rabdare, iar asta din urma m-a parasit. As impusca un om de zapada de nervi.

Fa-ma Doamne urs sa fiu acum la hibernare, cu frumosul ala de Dexter pe vplay. Cu dopul m-as obisnui mai greu...

Oare ursii se uita la Dexter?

Din pufoaica mea roz imi spun ca o sa treaca, e doar o iarna, la naiba. Am reusit sa trec de semafor.

Inapoi de unde am fugit

A inceput sa ninga de cand am plecat. Sunt ca intr-o stare de soc si nu constientizez ca sunt in drum spre casa. E mai rau decat data trecuta cand ne-am despartit pe bune. Acum nu fac altceva decat sa-mi rup sufletul in bucatele, de dor si de nevoie de tine. Cand incerc sa-mi pacalesc sentimentele si ajung in bratele tale, cad intr-o capcana adanca pe care am sapat-o singura.

A trecut o saptamana si totul s-a schimbat. De fapt a revenit la normal. Pe vremea asta eram fericita in bratele tale si nu ma minteam. As fi oprit timpul si pe noi in loc. Nu stiu daca ma mai iubesti. A trecut atata vreme si atatia oameni intre noi... Te vreau inapoi. Dar nu intr-o relatie fizica, in viata asta si pe Pamant. Te-am lasat sa faci marioneta din mine in loc sa fiu pretioasa ta papusa cu chip de portelan. Imi repet sa imi intre in cap...nu regret nimic. Esti cea mai grea si mai frumoasa lectie a vietii mele. Si ti-as face fresh de portocale in fiecare dimineata daca soarta ne-ar lasa impreuna.