Fericire

Toata lumea are dreptul la fericire. Nu in egala masura, uneori mai repede, alteori mai tarziu. Speranta in fericire nu a fost prioritatea sufletului meu. Sigur, el ar fi vrut, dar cum sa primesti exact ce iti doresti? Singura teorie verificata este cea a detasarii. Chestia asta cu mersul mai departe mi-a filat neuronii in ultimii mei 8 ani de viata, de cand m-am imbolnavit de iubire. Si totusi e cel mai bun tratament atunci cand relatiile nu mai functioneaza. Nu am putut niciodata sa fug la cel mai mic afrond si i-am urat pe cei speriati sau detasati. Pentru ca din lupta ori iubire ori compromis, lumea ar naste relatii mai lungi, mai pasionale, mai satisfacatoare pe taramul acestor suflete rigide in care traim. Probabil ca cel mai greu imi e sa accept infrangerea, sau un adevar despre un lucru care nu functiona. Nu am putut face nimic de ambele parti, si la fel de repede cum ne-am atras precum magnetii, treaba s-a imputit, am facut septicemie si ne-am tratat prin despartire. Singura problema e ca nu m-am vindecat inca.